Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana este situată pe Valea Izei, în comuna cu acelaşi nume, din judetul Maramureş. Aşezământul a fost construit la mijlocul secolului al XVI-lea de către domnii Drăgoşeşti care au mai ctitorit şi mănăstirea de la Peri (Săpânţa de azi). Mănăstirea purta hramul Sf. Nicolae şi era una dintre cele mai importante din întreg ţinutul Maramureşului. Aici erau şcoliţi preoţii din satele învecinate şi de la Mănăstirea Bârsana îşi procurau cărţile şi preoţii din zonele mai îndepărtate, acestea fiind aduse aici chiar şi din Moldova şi Ţara Românească. În anul 1791 imperiul austriac confiscă averea mănăstirii, o desfinţează, iar bunurile rămase sunt transferate mănăstirii de la Cernoc (Munkaci). Ultimii călugari rămaşi se mută la Mănăstirea Neamţ. Un mic schit se păstrează totuşi şi funcţionează sub tutela Mănăstirii de la Peri. Mănăstirea Bârsana este reînfiinţată în 1993 odată cu binecuvantarea acestui loc de către PS Justinian Chira - episcop al Maramureşului şi Sătmarului. Este începută construcţia bisericii noi, a altarului de vară, a chiliilor şi a paraclisului. Întreg ansamblul este realizat de meşterii din Bârsana. În prezent ansamblul monahal cuprinde: Biserica din lemn în stil maramureşean, Aghiasmatarul, Stăreţia, Altarul de Vară, Casa duhovnicului, Casa artistului, Casa meşterilor, Praznicarul cu trapeză, Muzeul mănăstirii, Turnul Clopotniţă, Poarta maramureşeană de la intrare, Monumentul funerar. Acestea sunt legate printr-o serie de alei care sunt flancate de frumoase aranjamente florale. Există chiar şi un mic lac în incinta mănăstirii cu un mic pod deasupra. Mănăstirea Bârsana este una dintre cele mai frumoase şi ingrijite mănăstiri din Maramureş, zilnic fiind vizitată de sute de pelerini dar şi turişti atât din ţară cât şi din străinătate. Este cu siguranţă un loc care nu trebuie să lipsească din nici un itinerar prin Maramureş.

Clopotniţa se află într-un turn mare amplasat în partea sud-estică a complexului mănăstiresc. Pe sub bolta largă şi înaltă a acestui turn se face intrarea în incinta mănăstirii. Arcada din faţă a bolţii poartă inscripţia biblică „Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului” (Facere 28, 17). În partea stângă a clădirii turnului se află un magazin cu carţi şi obiecte bisericeşti, iar în dreapta se află o altă încăpere şi scara care urcă la clopote.

 

 

Biserica este amplasată în partea estică a complexului monahal fiind destinată săvârşirii cultului, ea este în acelaşi timp centrul spiritual şi compoziţional al întregului ansamblu. Ţinând seama de mai multe criterii specifice acestei mănăstiri, biserica are următoarele dimensiuni: 22,57 metri lungime, 12,20 metri lăţime si 57 metri înălţime, numărându-se printre cele mai înalte construcţii de lemn din Europa. Construcţia are doua nivele: demisol şi parter.Biserica propriu-zisă se află la parter, are un plan treflat, cu două abside poligonale. Absidele laterale se formează din naos în apropierea iconostasului. Biserica concentrează toate spaţiile caracteristice unui lăcas de cult ortodox: pridvor, pronaos (tinda), naos, altar. Pridvorul este construit din lemn de stejar sculptat cu ornamente specifice artei maramureşene. În pridvor, care este situat deasupra demisolului se ajunge pe două scări laterale. Turnul este plasat deasupra pronaosului şi este prevăzut cu foişor şi coif prelung. Acoperişul de şindrilă de brad lucrată în stilul numit „coadă de rândunică” are streaşină dublă şi formează o adevărată dantelărie în lemn.

 

Stăreţia, este o remarcabilă transpunere creatoare a stilului maramureşean al bisericilor de lemn, este amplasată în partea de sud-vest a complexului mănăstiresc şi este construită în patru nivele: demisol, parter, etaj şi mansardă. Demisolul este din beton armat, cu pereţii având grosimea de patruzeci de centimetri, care sunt placaţi în exterior cu piatră de râu. Parterul are trei intrări: una dinspre est, alta dinspre nord şi a treia dinspre vest. În jur are patru terase orientate după punctele cardinale: estică, sudică, vestică şi nordică. La terasa estică se ajunge pe două scări. În această terasă se află intrarea principală, prin care se ajunge într-un hol. Acesta se uneşte cu coridorul care vine de la intrarea nordica. Din acestea se intră în birou, trapeză şi bucătărie. La etaj şi la mansardă se află chilii precum şi paraclisul Sfantul Nicolae, pictat de Maria Pascal în 2003. Acoperişul este din şindrilă de brad lucrat în acelaşi stil ca şi cel de la biserică. 

Casa maicilor se afla in partea de nord-vest a ansamblului manastiresc si este o cladire cu trei nivele: demisol, parter si etaj. La demisol se afla un depozit si centrala termica iar la parter si etaj sunt chilii.

 

 Ceea ce fascinează la Mănăstirea Bârsana, dincolo de liniştea locului şi de buna rânduială monahală, este desăvârşita unitate stilistică şi simţul artistic fără greş care guvernează întregul aşezământ. Puritatea liniilor de la Bârsana este ca un leac pentru ochii şi pentru inimile pelerinilor!

 

Biserica de lemn de la Bârsana

Biserica de lemn de la Bârsana, cu Hramul "Intrarea Maicii Domnului în biserică" este situată în Maramureşul istoric, pe valea Izei şi face parte din grupul bisericilor de tip maramureşan, de mici dimensiuni, cu acoperiş dublu. A fost construită în anul 1720 ca biserică de mănăstire în locul numit "Părul Călugărului" de către preotul nobil Ioan Ştefanca, împreună cu fii săi şi alţi săteni, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru protecţie în timpul ciumei mari din anii anteriori şi a fost mutată pe amplasamentul actual, dealul Jbâr, pe la 1800.

În anul 1806 biserica a fost pictată de zugravul Toader Hodor din Vişeul de Mijloc. Pictura, are o valoare deosebită fiind cel mai coerent ansamblu decorativ structurat după legile barocului, din judeţul Maramureş. Iconostasul se integreaza in acelasi stil.
Biserica este construită din bârne în sistem "Blockbau" şi are plan dreptunghiular, cu pridvor cu două niveluri pe vest şi absidă a altarulşui poligonală, în retragere. La interior este de remarcat bolta de secţiune poligonală, pe console (în comparaţie cu bolţile semicilindrice întâlnite de obicei), iar la exterior sunt pridvoarele cu arcade pe stâlpi sculptaţi şi parapete traforate. Acoperişul, cu streaşină dublă, are deasupra pronaosului un turn-clopotniţă cu camera clopotelor în consolă, deschisă, cu arcade pe stâlpi şi acoperiş înalt, piramidal.
Biserica a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO în anul 1999.

Biserica de lemn de la Săpâia

Biserica de lemn din satul Săpîia, are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” este pe lista monumentelor istorice din România.
Deşi este de mici dimensiuni, aceasta respectă stilul clasic maramureşean, compunându-se din pridvor, pronaos, naos şi un altar, toate ridicate pe o fundaţie din piatră în jurul anului 1640.

Biserica de lemn de la Săcălăşeni

Biserica de lemn din Săcălăşeni, are hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi figurează pe lista monumentelor istorice din România.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, datează din anul 1442 a fost reconstruită în sec. XVII din lemn de stejar. Aceasta reuneşte toate caracteristicile întâlnite la bisericile de lemn transilvanene. Este de mici dimensiuni (înălţimea turnului clopotniţei este de 16 metrii), cu intrarea în pronaos situată în partea sudică, neavând pridvor. Cu toate micile detalii care reprezintă frumuseţea culturii transilvănene, această casă a lui Dumnezeu impresionează prin simplitate şi mareţie. Picturile, doar parţial păstrate, au fost realizate de Paula Weissn din Baia Mare, in anul 1865.

Biserica de lemn de la Posta

Biserica de lemn din Posta datrează din anul 1675, are hramul "Sfantul Ilie" şi figurează pe lista monumentelor istorice. Construcţia bisericii respectă stilul maramureşean, remarcându-se prin armonie şi echilibru între părţile ansamblului. Pridvorul este susţinut de patru stâlpi masivi din stejar uniţi prin arcade largi, meşteşugit lucrate şi este înconjurat de un parapet înfundat cu scânduri pe verticală şi cu balustradă longitudinală sculptată în trepte simple. Acoperişul se pliază frumos peste corpul bisericii, punând în evidenţă silueta zveltă a turlei înaltă de 30 m.Turla mare are o replică mai mică în partea opusă a acoperişului de pe naos, care face legătura printr-un semicoif cu acoperişul altarului situat cu o treaptă mai jos. Turlele sunt prevăzute cu cruci frumos elaborate, din care nu lipseşte Semiluna, simbol al puterii turceşti, aşezat acolo ca avertisment pentru năvălitorii tătari, care făceau dese incursiuni de pradă în zonă. Faţada are două semicoifuri situate, unul deasupra intrării pridvorului, şi altul mai sus la baza turnului principal. Pictura în ulei pe pânză, realizată pe la 1781 de zugravul Ştefan din Şişeşti, se păstrează parţial, putându-se distinge pe boltă Sf.Treime înconjurată de îngeri şi patru serafimi, iar alături scena cu ridicarea la cer a Sf.Ilie şi Scara lui Iacov. Iconostasul se remarcă prin deosebita frumuseţe a uşilor împărăteşti decorate în reliefuri cu motivul viţei-de-vie şi a icoanelor împărăteşti cu rame, ce au sculptate motive florale aurite, pe fond albastru. Fiecare icoană are câte un medalion mic deasupra, ce vine să completeze tematic icoana prin conţinutul său imagistic. Frumos realizat este şi registrul de sus al tâmplei, unde Isus răstignit este vegheat de Maica Sfântă şi Ioan, prezentaţi în medalioane, în timp ce spaţiile libere sunt împodobite cu reliefuri, ce redau vrejuri cu flori şi viţă-de-vie sub formă stilizată. Alături de icoanele pe lemn, în biserică se mai păstrează şi un potir frumos ornamentat.

Biserica de lemn de la Plopiş

Localitatea Plopiş a fost atestată pe la 1583 şi este situată pe Valea Cavnicului. Este recunoscută ca locul unde se află unii dintre cei mai renumiţi meşteri lemnari ai Chioarului.
Biserica de lemn cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Plopiş a fost ridicată înre anii 1798-1805, fiind sfinţită în anul 1811 o dată cu finalizarea picturilor parietale atribuite zugravului Ştefan din Şişeşti, picturi care s-au păstrat foarte bine până în ziua de azi şi a cărei notă dominantă este dată de reprezentări ale Apocalipsei, ele ocupând întregul perete de vest al naosului. Iconografia bisericii mai conţine şi scene ce prezintă Sf. Treime şi pe Maica Domnului, Chipul lui Iisus Hristos Arhiereu înconjurat de Evanghelişti şi de Apostolii Andrei, Petru, Pavel, Ioan, Marcu şi Bartolomeu, scene ale Răstignirii lui Iisus flancat în partea superioară de soare şi lună, iar jos stau Maica Domnului şi Ioan alături de cei 12 Prooroci, ...
Clădirea bisericii este mică, însă dovedeşte un deosebit simţ al proporţiilor, fiind poate cea mai unitară şi mai bine echilibrată biserică de lemn a Maramureşului. Turla este înaltă de 47 de metrii şi este prevăzută cu un acoperiş în opt pante foarte înclinate. Deasupra foişorului, turla este secondată de patru turnuleţe, ce reproduc la scară redusă turnul propriu-zis al bisericii, semn distinctiv că satul avea un Sfat al Bătrânilor cu drept de judecată.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica se compune din pridvor, pronaos, naos şi un altar pe latura de est, toate ridicate pe o fundaţie din piatră.
Deosebite sunt arcadele pridvorului, realizate din segmente de lemn cioplite rotund direct în arcadă, într-o dispunere ritmică impecabilă. Deasupra arcadelor, îmbinate în sistem cunoscut meşterilor locali, se desfăşuară un brâu, ce continuă şi în lateral, atât cât ţine pridvarul.
Biserica de lemn din Plopiş a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.

Biserica de lemn de la Şurdeşti

Localitatea Şurdeşti, jud. Maramureş a fost atestată în anul 1411 ca aparţinând Dragoşeştilor de peste Gutâi.

Biserica din Şurdeşti cu hramul "Sfintii Arhangheli" este renumită ca realizare arhitecturală si înălţimea impresionantă. Era cea mai înaltă biserică de lemn din lume, cu turla de 54 de metrii şi înălţime totală de 72 metrii, până acum câţiva ani, când noua biserică a mănăstirii Peri din Săpânţa, a preluat acest titlu cu inaltimea de 78 metrii. Se presupune că a fost ridicată în anul 1721 de către meşterul Toma Macarie.

Biserica respectă împărţirea clasică a interiorului având pridvor, pronaos, naos şi absintă peste care se ridică un acoperiş.

La intrarea în curtea Bisericii, portalurile uşii cuprind nişte reliefuri, ce redau patru funii răsucite, oprite în desfăşurarea lor la bază şi la colţurile de sus de către două rozete înconjurate şi ele de către patru cercuri incizate.

Corpul bisericii are acoperiş cu streaşină dublă despărţite de un rând de ferestre cu rost de luminator şi cu o evazare largă în partea inferioara pentru a ocroti pereţii de ploi şi zăpezi.

Turnul clopotniţă este prevăzut cu un foişor extins spre exterior, având o structură din doisprezece stâlpi cu arcade realizate prin cioplirea contrafişelor dintre stâlpi şi grinda superioară. Coiful, ce acoperă foişorul are o prelungire incredibilă, fiind cel mai înalt turn de lemn din lume ridicat vreodată (54 de metrii).

În iconografia din altar se mai poate desluşi cu greutate scene reprezentand Sf. Episcopi, Iisus pe Cruce şi Coborârea de pe Cruce şi alte câteva scene din Vechiul Testament.

Biserica este monument istoric și a fost trecută în anul 1999 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.