Localitatea Plopiş a fost atestată pe la 1583 şi este situată pe Valea Cavnicului. Este recunoscută ca locul unde se află unii dintre cei mai renumiţi meşteri lemnari ai Chioarului.
Biserica de lemn cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Plopiş a fost ridicată înre anii 1798-1805, fiind sfinţită în anul 1811 o dată cu finalizarea picturilor parietale atribuite zugravului Ştefan din Şişeşti, picturi care s-au păstrat foarte bine până în ziua de azi şi a cărei notă dominantă este dată de reprezentări ale Apocalipsei, ele ocupând întregul perete de vest al naosului. Iconografia bisericii mai conţine şi scene ce prezintă Sf. Treime şi pe Maica Domnului, Chipul lui Iisus Hristos Arhiereu înconjurat de Evanghelişti şi de Apostolii Andrei, Petru, Pavel, Ioan, Marcu şi Bartolomeu, scene ale Răstignirii lui Iisus flancat în partea superioară de soare şi lună, iar jos stau Maica Domnului şi Ioan alături de cei 12 Prooroci, ...
Clădirea bisericii este mică, însă dovedeşte un deosebit simţ al proporţiilor, fiind poate cea mai unitară şi mai bine echilibrată biserică de lemn a Maramureşului. Turla este înaltă de 47 de metrii şi este prevăzută cu un acoperiş în opt pante foarte înclinate. Deasupra foişorului, turla este secondată de patru turnuleţe, ce reproduc la scară redusă turnul propriu-zis al bisericii, semn distinctiv că satul avea un Sfat al Bătrânilor cu drept de judecată.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica se compune din pridvor, pronaos, naos şi un altar pe latura de est, toate ridicate pe o fundaţie din piatră.
Deosebite sunt arcadele pridvorului, realizate din segmente de lemn cioplite rotund direct în arcadă, într-o dispunere ritmică impecabilă. Deasupra arcadelor, îmbinate în sistem cunoscut meşterilor locali, se desfăşuară un brâu, ce continuă şi în lateral, atât cât ţine pridvarul.
Biserica de lemn din Plopiş a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Biserica de lemn cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Plopiş a fost ridicată înre anii 1798-1805, fiind sfinţită în anul 1811 o dată cu finalizarea picturilor parietale atribuite zugravului Ştefan din Şişeşti, picturi care s-au păstrat foarte bine până în ziua de azi şi a cărei notă dominantă este dată de reprezentări ale Apocalipsei, ele ocupând întregul perete de vest al naosului. Iconografia bisericii mai conţine şi scene ce prezintă Sf. Treime şi pe Maica Domnului, Chipul lui Iisus Hristos Arhiereu înconjurat de Evanghelişti şi de Apostolii Andrei, Petru, Pavel, Ioan, Marcu şi Bartolomeu, scene ale Răstignirii lui Iisus flancat în partea superioară de soare şi lună, iar jos stau Maica Domnului şi Ioan alături de cei 12 Prooroci, ...
Clădirea bisericii este mică, însă dovedeşte un deosebit simţ al proporţiilor, fiind poate cea mai unitară şi mai bine echilibrată biserică de lemn a Maramureşului. Turla este înaltă de 47 de metrii şi este prevăzută cu un acoperiş în opt pante foarte înclinate. Deasupra foişorului, turla este secondată de patru turnuleţe, ce reproduc la scară redusă turnul propriu-zis al bisericii, semn distinctiv că satul avea un Sfat al Bătrânilor cu drept de judecată.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica se compune din pridvor, pronaos, naos şi un altar pe latura de est, toate ridicate pe o fundaţie din piatră.
Deosebite sunt arcadele pridvorului, realizate din segmente de lemn cioplite rotund direct în arcadă, într-o dispunere ritmică impecabilă. Deasupra arcadelor, îmbinate în sistem cunoscut meşterilor locali, se desfăşuară un brâu, ce continuă şi în lateral, atât cât ţine pridvarul.
Biserica de lemn din Plopiş a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu