Pârtieee!!!

Parcă ieri alergam după fluturi, ascultam trilurile păsărelelor şi mă lăsam învăluit de adierea caldă a vântului de vară. Acum însă atmosfera e cu totul alta, este iarnă, gâzele au dispărut, păsările nu mai cântă, iar adierea vântului nu mai este o mângâiere pe obraz … oare am uitat cum este să fi copil?
Pe o mică ridicătură de pământ, de lângă Pădurea Verde, nişte copii mi-au amintit ceea ce eu am uitat, printr-un singur cuvânt “Pârtieee!!!” Mi-am amintit că şi eu aveam obrajii roşii de frig, ca şi ei … şi eu râdeam, alergam, săream, ca şi ei … şi ca şi ei nu îmi era frig, ci eram bucuros că “A venit iarna, a venit zăpada!” Fiecare se urca pe micul dâmb şi îşi dădeau drumul, în jos, pe derdeluş cu ce aveau la îndemână, cu folie de nailon, cu plexic glass, cu lopeţi de plastic toate pe post de sanie … şi strigau, “Pârtieee!”

Lebăda balerină

Lebăda este o pasăre de apă, în general de culoare albă, având dimensiuni mari şi gâtul lung, de fapt este pasărea cu cele mai multe vertebre cervicale dintre toate vertebratele. Lebăda este înrudită cu gâsca şi raţa. Masculul şi femela se aseamănă şi se împerechează, în general, pe viaţă făcându-şi cuibul pe apă sau în apropierea ei. Puii sunt acoperiţi cu un puf cenuşiu, capătă penaj definitiv şi sunt capabili să zboare abia la vârsta de 14-16 săptămâni. Se hrănesc în general cu plante acvatice. Se numără printre cele mai mari şi mai grele păsări capabile de zbor şi de aceea au nevoie de suprafeţe întinse de apă pentru a-şi lua zborul. Zboară cu bătăi de aripi lente şi graţioase şi atunci când migrează, se deplasează în cârduri în formă de V.
Nici una din caracteristicile amintite mai sus, nu denotă graţie! Totuşi atunci când se află în mediul ei, adică pe apă, îşi dezvăluie adevărata graţie, graţie ieşită din comun, asemănătoare cu cele mai celebre dansuri ale balerinelor. Modul cum înoata, modul cum se mişcă, modul cum îşi întreţine penajul, modul cum îşi apără teritoriul bătând apa cu aripile, fiecare mişcare, denotă graţia supremă a unei balerine pe scenă.

Izvoarele - jud. Maramureş

Urechilă

Cascada Bigăr - Cheile Minişului

Paianjeni

Paianjenul Lup (Lycosa singoriensis)




Paianjenul floare (Misumena vatia)


Paianjenul palnie

Răţuşte

Paianjen cu cruce

Paianjen cu cruce (Araneus diadematus)

10 metri pătraţi

10 metri pătraţi … cam atât a însemnat bucata de pământ pe care am călcat astăzi, bucată de pământ sufocată de betoanele şi clădirile ce câştigă tot mai mult teren în detrimentul spaţiilor verzi din marile oraşe.
Nu mă aşteptam să găsesc mare lucru printre buruieniile ce îşi înălţau spre cer tulpinile şi frunzele avide după un soare tot mai îndepărtat şi mai greu de găsit printre blocurile înalte. Şi totuşi ... exista viaţă, într-un minuscul spaţiu de 10 metri pătraţi, mici vieţuitoare trăiesc timid, ascunse, cu frica de a nu fi mâncate de "giganţii" ce le înconjoară din toate părţile.
Am avut satisfacţia să constat că cei 10 metri pătraţi sunt de fapt o mică junglă, o mică junglă într-un oraş în care predomină asfaltul şi betonul. Mi-era frică să nu calc pe vreo mică vietate, în acestă junglă, în scopul meu de a face câteva cadre. Cu mare grijă la fiecare pas, am reuşit câteva cadre cu o parte din micile vieţuitoare ce populau această mică oază de ... 10 metri pătraţi.